miercuri, 26 octombrie 2011

Renee Fleming

Miercuri, 26 octombrie, Clubul Melomanilor s-a întrunit pentru o noua întâlnire în sala Marin Sorescu a Bibliotecii Judeţene “Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova.

Cu acest prilej a fost difuzată înregistrarea Concertului “Sacred Songs” din Catedrala din Maintz(13 noiembrie205), susţinut de Renée Fleming cu Corul Domului din Mainz. A prezentat prof. Maria Barbărasă.

Renée Fleming ( n.1959 Indiana, Pennsylvania, SUA) este o soprană americană, o cântăreaţă de operă de renume mondial cu un foarte bogat repertoriu şi o activitate artistică de excepţie.

În 2008 i s-a acordat premiul “Polar Music”, de către Casa Regală a Suediei. Dirijorul Georg Solti a spus atunci: “În lunga mea viaţă, cred că am întâlnit doar două voci aşa bune; a doua a fost Renata Tebaldi”.

Cei prezenţi au putut asculta :

Alla Hornpipe – G.F. Händel; Rejoice greatly – G.F. Händel; Machet die Tore weit – Andreas Hammerschmidt; Panis angelicus – César Franck; Berceuse – Gabriel Fauré; Mariä Wiegenlied – Max Reger; Adeste fideles – Traditional; Abends will ich schlafen gehn – Engelbert Humperdinck; Ave Maria – Franz Schubert; Laudamus Te – W. A. Mozart; L’Adieu des bergers – Hector Berlioz; Réjouissance – J. S. Bach; Dank sei dir, Herr – Siegfried Ochs; O Holy Night – Adolphe Adam.

marți, 11 octombrie 2011

Liviu Prunaru




În România s-au născut mulţi violonişti care de-a lungul deceniilor au împânzit globul şi care continuă să fie repere ale marilor orchestre ale lumii, pedagogide renume sau solişti concertişi.

Liviu Prunaru face parte dintre acei artişti români care după 1990 au ştiut să profite de şansa pe care i-a dat-o exoperienţa internaţională, dar a dorit şi a acceptat să cânte frecvent şi în ţară; toamna aceasta, violonistul s-a aflat pe scenele româneşti mai mult ca oricând. În cadrul Festivalului " George Enescu" a cântat la Bucureşti şi la Craiova, alături de Gabriel Croitoru şi Horia Mihail a urcat pe scene din 6 oraşe , între care şi Craiova în "Duelul viorilor", a deschis stagiunea în Bănie,alături de dirijorul Konrad Abel şi Orchestra Simfonică a Filarmonicii "Oltenia".

Liviu Prunaru s-a născut în aprilie 1969 în Craiova. A crescut într-o atmosferă muzicală, graţie mamei sale, violistă în Orchestra Filarmonicii din Craiova. La şase ani a început studiul viorii cu profesorul Oprişan, şi a fost îndrumat în continuare de profesorii Berbec şi Mailat. Şi- continuat studiile la Bucureşti cu doamna Carpen. În această perioadă a câştigat şapte concursuri naţionale de interpretare şi premiul I la concursul "Kacin" din Cehoslovacia. La 18 ani a intrat la Conservatorul din Bucureşti la Clasa Cornelia Bronzetti .

Anul 1990 marchează o schimbare decisivă în cariera lui Liviu Prunaru, fiind invitat de violonistul Alberto Lysy să studieze cu el în renumita "Academie Menuhin" dinGastaad⁄Elveţia. Are astfel posibilitatea să se perfecţioneze sub îndrumarea unor mari artişti ca Zehudi Menuhin, igor Oistrah, Ruggiero Ricci, Nikita Magaloff, Jean-Pierre Rampal şi Pierre Amoyal. A studiat în continuare cu Dorothy DeLay la Juilliard School din New Zork, unde a participat şi la cursurile de măiestrie susţinute de Itzakh Perlman.

În palmaresul său sunt numeroase distincţii de la cele mai importante concursuri şi competiţii internaţionale de vioară; a cântat ca solist în compania unora din cele mai prestigioase orchestre din lume, a colaborat cu dirijori de renume, a îregistrat CD-uri. Simultan desfăşoară o intensă activitate didactică de profesor de viaoră la Academia "Menuhin". Din 2006 este concertmaestru al Royal Concertgebouw Orchestra din Amsterdam –cotată în 2008 drept cea mai bună orchestră din lume. În 2010, Liviu Prunaru a fost numit Director artistic al vestitei Academii elveţiene, având astfel onoarea de a duce mai departe tradiţia prestigioasei instituţii. Profitând de preyenţa lui liviu Prunaru în Craiova, Clubul Melomanilor l+a avut ca invitat sâmbătă dimineaţă, 8 octombrie 2011, în sala Filip Lazăr a Filarmonicii Oltenia. A fost o întâlnire deosebit de agreabilă şi o lecţie pentru fiecare participant: performanţa în orice domeniu înseamnă muncă şi multe sacrificii.

Maestrul ne-a destăinuit cum a ajuns să studieze vioara deşi avea aptitudini şi pentru sport ; cum profesorii săi i-au îndrumat paşii şi fiecare a contribuit la formarea sa ca om în primul rând şi apoi ca violonist şi profesor la rândul său. Timpul care ni l-a acordat a trecut extrem de repede dar, cele spuse au fost foarte multe. Am aflat cum un copil cu aptitudini atât muzicale cât şi sportive a ales să facă muzică, îndemnat chiar de tatăl său, profesor de sport. Acesta a crezut mereu în calităţile lui de învingător şi nu l-a lăsat să se risipească, l-a sprijinit până a prins aripi să zboare. Toţi profesorii lui şi-au lăsat amprenta în desăvârşirea lui ca personalitate şi de aceea îi îndeamnă pe studenţii lui: să înveţe de la câţi mai mulţi profesori, pentru ca unul, oricât de bun ar fi, va fi întodeauna prea puţin. Ca director al academiei , a iniţiat proiecte didactice prin care sunt aduşi profesori din toată lumea să lucreze cu studenţii pe perioade determinate. Cursurile lor sunt o provocare atât pentru studenţi cât şi pentru profesorii respectivi, care au şansa să cunoască noi talente. Tot d la profesorii lui a învăţat că fiecare student trebuie abordat în funcţie de personalitatea lui. Astfel, în New York, ca asistent al celebrei profesoare DeLay, a participat la o lecţie la care un copil s-a prezentat mai slab. Profesoara i-a dat tema pentru următoarea întâlnire fără să comenteze faptul că venise nepregătit. După ce a plecat elevul, i-a explicat tânărului asistent, gata să "explodeze": m-am uitat în ochii lui şi dacă aş mai fi spus ceva, ar fi început să plângă şi i-aş fi distrus entuziasmul şi dragostea de a lucra pentru cel puţin şase luni de acum încolo. Un alt profesor nu ar fi avut răbdare să-l asculte până la capăt.

Muzicianul ne-a vorbit despre vioara pe care cântă acum, un Stradivarius construit în 1694, în perioada "lungă" a luthierului, adică cea în care făcea instrumente puţin mai lungi decât cele obişnuite; numele viorii este Pachoud şi deşi cântă de trei ani la ea, Liviu Prunaru nu a aflat cine a fost acesta. Vioara i-a fost oferită de colegii din Orchestra din Amsterdam, Concertgebouw, să cânte pe ea cât va rămâne cu ei.

Ne-am bucurat de prezenţa maestrului şi-l aşteptăm să revină pe scena Filarmonicii craiovene.

Urmăriţi interviurile publicate în presă:

http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=25901 si

http://www.cvlpress.ro/?p=24671