Miercuri, 26 octombrie, Clubul Melomanilor s-a întrunit pentru o noua întâlnire în sala Marin Sorescu a Bibliotecii Judeţene “Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova.
Cu acest prilej a fost difuzată înregistrarea Concertului “Sacred Songs” din Catedrala din Maintz(13 noiembrie205), susţinut de Renée Fleming cu Corul Domului din Mainz. A prezentat prof. Maria Barbărasă.
Renée Fleming ( n.1959 Indiana, Pennsylvania, SUA) este o soprană americană, o cântăreaţă de operă de renume mondial cu un foarte bogat repertoriu şi o activitate artistică de excepţie.
În 2008 i s-a acordat premiul “Polar Music”, de către Casa Regală a Suediei. Dirijorul Georg Solti a spus atunci: “În lunga mea viaţă, cred că am întâlnit doar două voci aşa bune; a doua a fost Renata Tebaldi”.
Cei prezenţi au putut asculta :
Alla Hornpipe – G.F. Händel; Rejoice greatly – G.F. Händel; Machet die Tore weit – Andreas Hammerschmidt; Panis angelicus – César Franck; Berceuse – Gabriel Fauré; Mariä Wiegenlied – Max Reger; Adeste fideles – Traditional; Abends will ich schlafen gehn – Engelbert Humperdinck; Ave Maria – Franz Schubert; Laudamus Te – W. A. Mozart; L’Adieu des bergers – Hector Berlioz; Réjouissance – J. S. Bach; Dank sei dir, Herr – Siegfried Ochs; O Holy Night – Adolphe Adam.
În România s-au născut mulţi violonişti care de-a lungul deceniilor au împânzit globul şi care continuă să fie repere ale marilor orchestre ale lumii, pedagogide renume sau solişti concertişi.
Liviu Prunaru face parte dintre acei artişti români care după 1990 au ştiut să profite de şansa pe care i-a dat-o exoperienţa internaţională, dar a dorit şi a acceptat să cânte frecvent şi în ţară; toamna aceasta, violonistul s-a aflat pe scenele româneşti mai mult ca oricând. În cadrul Festivalului " George Enescu" a cântat la Bucureşti şi la Craiova, alături de Gabriel Croitoru şi Horia Mihail a urcat pe scene din 6 oraşe , între care şi Craiova în "Duelul viorilor", a deschis stagiunea în Bănie,alături de dirijorul Konrad Abel şi Orchestra Simfonică a Filarmonicii "Oltenia".
Liviu Prunaru s-a născut în aprilie 1969 în Craiova. A crescut într-o atmosferă muzicală, graţie mamei sale, violistă în Orchestra Filarmonicii din Craiova. La şase ani a început studiul viorii cu profesorul Oprişan, şi a fost îndrumat în continuare de profesorii Berbec şi Mailat. Şi- continuat studiile la Bucureşti cu doamna Carpen. În această perioadă a câştigat şapte concursuri naţionale de interpretare şi premiul I la concursul "Kacin" din Cehoslovacia. La 18 ani a intrat la Conservatorul din Bucureşti la Clasa Cornelia Bronzetti .
Anul 1990 marchează o schimbare decisivă în cariera lui Liviu Prunaru, fiind invitat de violonistul Alberto Lysy să studieze cu el în renumita "Academie Menuhin" dinGastaad⁄Elveţia. Are astfel posibilitatea să se perfecţioneze sub îndrumarea unor mari artişti ca Zehudi Menuhin, igor Oistrah, Ruggiero Ricci, Nikita Magaloff, Jean-Pierre Rampal şi Pierre Amoyal. A studiat în continuare cu Dorothy DeLay la Juilliard School din New Zork, unde a participat şi la cursurile de măiestrie susţinute de Itzakh Perlman.
În palmaresul său sunt numeroase distincţii de la cele mai importante concursuri şi competiţii internaţionale de vioară; a cântat ca solist în compania unora din cele mai prestigioase orchestre din lume, a colaborat cu dirijori de renume, a îregistrat CD-uri. Simultan desfăşoară o intensă activitate didactică de profesor de viaoră la Academia "Menuhin". Din 2006 este concertmaestru al Royal Concertgebouw Orchestra din Amsterdam –cotată în 2008 drept cea mai bună orchestră din lume. În 2010, Liviu Prunaru a fost numit Director artistic al vestitei Academii elveţiene, având astfel onoarea de a duce mai departe tradiţia prestigioasei instituţii. Profitând de preyenţa lui liviu Prunaru în Craiova, Clubul Melomanilor l+a avut ca invitat sâmbătă dimineaţă, 8 octombrie 2011, în sala Filip Lazăr a Filarmonicii Oltenia. A fost o întâlnire deosebit de agreabilă şi o lecţie pentru fiecare participant: performanţa în orice domeniu înseamnă muncă şi multe sacrificii.
Maestrul ne-a destăinuit cum a ajuns să studieze vioara deşi avea aptitudini şi pentru sport ; cum profesorii săi i-au îndrumat paşii şi fiecare a contribuit la formarea sa ca om în primul rând şi apoi ca violonist şi profesor la rândul său. Timpul care ni l-a acordat a trecut extrem de repede dar, cele spuse au fost foarte multe. Am aflat cum un copil cu aptitudini atât muzicale cât şi sportive a ales să facă muzică, îndemnat chiar de tatăl său, profesor de sport. Acesta a crezut mereu în calităţile lui de învingător şi nu l-a lăsat să se risipească, l-a sprijinit până a prins aripi să zboare. Toţi profesorii lui şi-au lăsat amprenta în desăvârşirea lui ca personalitate şi de aceea îi îndeamnă pe studenţii lui: să înveţe de la câţi mai mulţi profesori, pentru ca unul, oricât de bun ar fi, va fi întodeauna prea puţin. Ca director al academiei , a iniţiat proiecte didactice prin care sunt aduşi profesori din toată lumea să lucreze cu studenţii pe perioade determinate. Cursurile lor sunt o provocare atât pentru studenţi cât şi pentru profesorii respectivi, care au şansa să cunoască noi talente. Tot d la profesorii lui a învăţat că fiecare student trebuie abordat în funcţie de personalitatea lui. Astfel, în New York, ca asistent al celebrei profesoare DeLay, a participat la o lecţie la care un copil s-a prezentat mai slab. Profesoara i-a dat tema pentru următoarea întâlnire fără să comenteze faptul că venise nepregătit. După ce a plecat elevul, i-a explicat tânărului asistent, gata să "explodeze": m-am uitat în ochii lui şi dacă aş mai fi spus ceva, ar fi început să plângă şi i-aş fi distrus entuziasmul şi dragostea de a lucra pentru cel puţin şase luni de acum încolo. Un alt profesor nu ar fi avut răbdare să-l asculte până la capăt.
Muzicianul ne-a vorbit despre vioara pe care cântă acum, un Stradivarius construit în 1694, în perioada "lungă" a luthierului, adică cea în care făcea instrumente puţin mai lungi decât cele obişnuite; numele viorii este Pachoud şi deşi cântă de trei ani la ea, Liviu Prunaru nu a aflat cine a fost acesta. Vioara i-a fost oferită de colegii din Orchestra din Amsterdam, Concertgebouw, să cânte pe ea cât va rămâne cu ei.
Ne-am bucurat de prezenţa maestrului şi-l aşteptăm să revină pe scena Filarmonicii craiovene.
Urmăriţi interviurile publicate în presă:
http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=25901 si
http://www.cvlpress.ro/?p=24671
Tamas Vesmas s-a născut în România, în comuna Ghiroc, lângă Arad. A început studiul pianului la clasa profesoarei Ella Phillip la vârsta de 10 ani, în cadrul Liceului de Muzică din Timişoara. Fiind un elev talentat şi sârguincios, Tamas Vesmas a păşit pe scenă în calitate de solist, de la 14 ani.
Studiile universitare au fost urmate mai apoi la Conservatorul “ Ciprian Porumbescu”, azi Academia de Muzică Bucureşti, unde a avut prilejul să-şi continue studiile cu eminenta profesoară de nivel internaţional, Florica Musicescu, profesoară de care se leaga destinul lui Dinu Lipatti şi a multor studenţi care i-au trecut pragul casei.
În decursul anilor şi-a completat studiile la Paris cu Yvone Lefebure şi Monique de la Bruchollerie, ambele fiind profesoare la Conservatorul din Paris. Tamas Vesmas a avut o activitate pianistica vastă, care s-a extins de la recitalurile de pian şi muzică de cameră, la concerte susţinute cu orchestre naţionale şi internaţionale, competiţii, înregistrări de albume muzicale, dirijat, master-classuri. În 1962 a fost premiat la Competiţia Naţionala pentru Tineri Solişti din Bucuresti. În 1968, când se afla déjà la Paris, prezentându-se la concursul Claude Debussy, a obţinut Medalia de Aur. Alături de cele două competiţii importante ale vieţii sale se numără şi alte numeroase premii.
Tamas Vesmas este cunoscut ca pianist în mai mult de 25 de ţări precum Anglia, Franţa, Germania, Elveţia, Olanda, Ungaria, Romania, Belgia, Spania, Portugalia, Argentina, Thailanda, Africa de Sud, Israel, Australia, USA, Japonia. A concertat cu orchestră precum BBC Northern S.O., BBC Scottish S.O., BBC Welsh S.O., Bournemouth Sinfonieta, Ulster Orchestra, London Mozart Players, Solistes de Paris, L’Orchestre Philarmonique de Montpellier, New Zealand S.O., Orchestra
A colaborat cu dirijori precum Simon Rattle, Jean – Claude Casadessus, Janos Furst, Harry Blech, Kurt Redel, Carlo Zecchi, Mark Elder, Erich Bergel.
A fost invitat să concerteze şi la filarmonicile din Timişoară, Cluj-Napoca, Bacău, Craiova şi Tg. Mureş.
În anul 2000 a fost prezent la Festivalul Internaţional al Artelor din Noua Zeelandă, unde a susţinut trei recitaluri de pian de o mare diversitate stilistică. Are prilejul sa cânte la Bangkok, la Academia Internaţională de Muzică din Zurich, Elveţia, la Ateneul Român, Bucureşti. A cântat în Spania la Granada, Motril, Jean, Almeria şi Almuncar, în Londra la Goldsmith College University, în SUA la Columbus, Piano Festival în Vendome-Franta.
A fost invitat să cânte în cadrul unor festivaluri europene în calitate de solist şi în formaţii camerale, având colaboratori pe Nathan Milstein, Gyorgy Pauk, Boris Belkin, Mark Lubotsky, Cho-Liang Lin, Boris Bermann, Peter Frankl, Henz Hollinger, Alexander Ivanshkn.
Mai recent , în cadrul unor deplasări în Statele Unite, Tamas Vesmas se întâlneşte după 30 de ani cu doi colegi de generaţie : Szekely Eva – vioară, Laufer Wolfgang – violoncel . Ca elevi la Liceul de Muzica , au întemeiat un trio sub numele “Temesvary Trio”, cu care au susţinut mai de mult trei recitaluri de excepţie în Statele Unite.
Toţi trei au fost etichetaţi , încă din primii ani de şcoală, a fi în viitor muzicieni de valoare, lucru pe care l-a confirmat.
Tot ca interpret în cadrul formaţiilor camerale a făcut turnee în Noua Zeelandă, locuri în care şi-a defăşurat, pe lângă activitatea de solist, dirijor şi interpret de muzică de cameră, activitatea de profesor, predând pian, muzică de cameră şi fiind şef al catedrei de instrumente cu claviatură al Şcolii de Muzică din cadrul Universităţii din Auckland.
Tamas Vesmas este fondatorul şi primul director musical al orchestrei de cameră din Aukland şi fondatorul Festivalului Internaţional de Pian 2006. Cu această orchestră a făcut turnee în Noua Zeelandă.
În calitate de pianist a fost invitat să susţină master-clasuri la Goldsmith College, în universităţile din SUA, Spania, Elveţia, România, Israel, Bangkok, Academia de Artă din Hong Kong.
Pe Tamas Vesmas îl găsim ca membru de juriu în cadrul unor concursuri internaşionale de pian din Italia şi la Concursul Internaţional de Pian din Timişoara, “Ella Philip” – 2006, 2008. Este preşedinte al competiţiilor de pian şi muzică de cameră în trei mari universităţi dinAustralia: în Griffin University Queensland Conservatorium of Music, University of Sydney Conservatorium of Music si Universitateadin Melbourne-Victorian College of Arts.
Tamas Vesmas a colaborat si cu case de discuri, precum Radio Hong Kong, Kiwi/ Pacific Records (album Brahms), “ARD Studiofrance” si Ode Records (integral lucrarilor pentru pian si violoncel de Prokofiev cu violoncelistul Alexander Ivahkin), BGM-Noua Zeelanda ( album Bartok si Debussy), ATOLL(Debussy-24 de Preludii), McCarthy Communications.
Acum, în anul 2011, Pianistul Tamas Vesmas s-a stabilit în Europa, la Paris unde are o bogată activitate ca pedagog şi ca interpret.
Vineri, 17 iunie, Tamas Vesmas dirijor şi solist la pian, a oferit publicului craiovean o superbă seară de muzică clasică din creaţia lui Franz Danzi, Johan Sebastan Bach, Wolfgang Amadeus Mozart.
https://picasaweb.google.com/clubulmelomanilor/TamasVesmas?authuser=0&feat=directlink
· Biblioteca Judeţeană “
Alexandru şi Aristia Aman” şi Clubul melomanilor, a propus iubitorilor de frumos, joi 5 mai ora 17:00, un dialog al artelor: pictura, muzica şi baletul.
Tema întâlnirii a fost personalitatea lui Caravaggio- omul şi artistul, unul dintre pictorii cei mai misterioşi şi mai revoluţionari ai istoriei artei.
Au prezentat prof. Maria Barbărasă şi invitata sa, artist plastic, dr. Cristina Oprea. Cu acest prilej, au fost arătate publicului DVD–uri şi cărţi, din colecţiile bibliotecii, legate de numele lui Caravaggio şi de numele lui Monteverdi.
Michelangelo Merisi zis Caravaggio (n. 29 septembrie 1571,Milano– d.18 iulie 1610, Porto Ercole) după numele oraşului italian, leagănul familiei sale, este un pictor precursor al Barocului, unul dintre cei mai novatori din istoria picturii.
Istoricul de artă André Chastel afirma printre altele :
“Arta lui Caravaggio a constituit saltul cel mai important în întreaga istorie a picturii italiene. Esenţa picturii sale, care nu cunoaşte niciun fel de tabu, nu este atmosfera, vibraţia culorilor sau farmecul formelor - toate acestea par a fi de la sine înţelese - ci prezenţa reală, aproape fizică a trupurilor, a masei corpurilor şi detaliilor". Această revoluţie care a avut consecinţe deosebite pentru arta europeană, a însemnat apariţia curentului pictural internaţional numit “caravagism”, care s-a dezvoltat în mod diferit, în funcţie de specificul fiecărei ţări.
Caravaggio respinge ierarhia genurilor şi canonul frumuseţii în pictură, conceput de umaniştii care au idealizat corpul omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul foloseşte un dramatic contrast de clarobscur. Scenele biblice le înfăţişează ca imagini de viaţă cotidiană, dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită.
Biografii au inceput imediat după moartea artistului, încă din secolul al XVII-lea, să scrie cărţi despre viaţa sa. Realitatea se amestecă în aceste scrieri cu fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre aventuri, scandaluri şi despre destinul schimbător al artistului.
Viaţa şi arta sa au inspirat literatura, muzica, cinematografia, dar şi coregrafia, aşa cum am putut vedea joi, în Sala Marin Sorescu a bibliotecii publice din Craiova. Fascinaţia pe care a exercitat-o omul şi artistul Caravaggio asupra contemporanilor este valabilă şi astăzi.
Baletul "Caravaggio" difuzat, avandu-l ca erou principal pe pictorul italian, a fost creat de coregraful italian Mauro Bigonzetti pentru ansamblul Baletului de Stat din Berlin. Premiera mondială a avut loc în data de 7 decembrie 2008, la Berlin. Bigonzetti este unul dintre cei mai mari coregrafi italieni actuali. Creaţiile sale, considerate revoluţionare în Italia, i-au adus de asemenea un succes internaţional considerabil.
"Când mă gândesc la Caravaggio – spune coregraful – am în minte atât artistul cât şi omul, în acelaşi timp, deoarece sunt cele două aspecte ale fiinţei umane care mă intereseaza în primul rând. Pentru acest balet, m-am inspirat din raportul între cele două lumi – pe de-o parte lumea sa interioară şi de cealaltă parte, maniera în care se traduce ea în arta sa."
Muzica baletului îi aparţine lui Bruno Moretti, având la bază creaţiile lui Claudio Monteverdi, compozitor italian contemporan cu Caravaggio.
Urmariti albumul : https://picasaweb.google.com/clubulmelomanilor/Caravaggio?authkey=Gv1sRgCNbuvYnn9a37cw&feat=directlink
Pentru că sărbătoarea Paştelui este tot mai aproape, miercuri 13 aprilie, Clubul Melomanilor şi-a propus să aducă în actualitate muzica religioasă de inspiraţie bizantină.
În prima parte a întâlnirii s-au ascultat fragmente din cele patru sectiuni ale Oratoriului Bizantin de Paşti : Patimile şi Învierea Domnului de Paul Constantinescu.
Iata ce spune muzicologul Grigore Constantinescu despre aceasta capodopera a secolului XX:
"Prin filiera îndelungată a spiritualităţii creştine, tradiţia bizantină găseste un lăcaş de vecie pe plaiurile locuite de poporul român, ducând misiunea religioasă pe făgaşurile veşniciei. Paul Constantinescu trăieşte preluarea cântărilor şi semnificaţiei muzicale a Bizanţului, împământenite aici, studiază, înţelege, cunoaşte şi recreează în "Liturghia in stil psaltic" si cele două Oratorii, ridicarea acestei moşteniri spre nivelul de capodoperă de cult..........
Privită în ansamblu, muzica lui Paul Constantinescu ne înfăţişează o originală confluenţă între stiluri diferite, doar aparent opozabile. În acest context , este impresionant efortul artistului de reevaluare, aşa cum o şi declara, a patrimoniului muzical bizantin, folosind ca material tematic cântările cultului ortodox . … Remarcabilă este totodată tendinţa de a recicla monodicul muzicii bizantine vocale transpunand-o in polifonie inetrumentala, proces conturat de-a lungul creatiei sale ......... Polifonizarea şi armonizarea cântului de strană, într-un discurs ce ţine seama de specificul modurilor (ehurilor) liturgice – remarcă muzicologul Valentina Sandu Dediu în comentariul asupra Oratoriului de Paşti – se înscriu printre modalităţile originale de rezolvare a problemelor stilului, armoniei, polifoniei, recitativului, într-o fuziune care contopeşte sursa spiritualităţii bizantine cu cea protestantă, pornind de la modelul Pasiunilor lui Bach. Panoramarea tuturor simbolurilor ce alcătuiesc această măreaţă frescă bizantină profilează o acţiune umană, dramatica. În încercarea de sintetizare a culminaţiilor Oratoriului, ajungem la o imagine realistă, cea a unui conflict dramatic logic conturat, în care Paul Constantinescu a intenţionat să confere geniului oratorial dimensiunile complexe ale unei opere de concert.
Simbolic, prima audiţie a Oratoriului (1946) s-a desfăşurat sub gestul dirijoral inspirat al lui George Enescu...... . Forma definitivă nu a fost prezentată până în 1990, cu Filarmonica "George Enescu" sub bagheta lui Cristian Mandeal, aşa cum înregistrarea pe CD a putut fi ascultată de-abia în 2010 în versiunea dirijorală a lui Horia Andrescu la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio şi Corului Academic Radio condus de Dan Mihai Goia. "
Partea doua a întâlnirii a fost rezervată Grupului Psaltic Sfântul Mucenic Dimitrie de la Catedrala Mitropolitană din Craiova, condus de prof. Victor Şapcă.
Iată repertoriul şi câteva explicaţii sumare referitoare la cântările interpretate, făcute de lect. dr.Emanuel Cercel..
“Iată Mirele vine în miezul nopţii …”, glas VII( de Nectarie Protopsaltul) – este un imn specific oficiului liturgic al Miezonopticii– un ansamblu de rugăciuni şi imne rostite mai ales de către monahi la miezul nopţii, ca semn al veghei şi al dorului cu care sufletul asteaptă pe Domnul . Sufletul , cuvânt care în limba greacă este de gen feminine(psyche) este asemenea unei fecioare care îşi aşteaptă mirele. Asemanarea are ca temei pilda celor zece fecioare, întâlnită în Evanghelia dupa Matei, cap XXV, dar şi celebrul text poetic al “Cântării cântărilor”. Acest din urmă text este în esenţă un poem de dragoste. “Cele două personaje , El şi Ea străbat întregul poem într-o uluitoare alternanţă de dorinţă, căutare, ivire, dispariţie, strigăt, şoaptă, apropiere, îmbrăţişare, fericire şi extaz, ca în jocurile prenupţiale ale perechilor pământului” (Bartolomeu Anania). Cu toate acestea, Biserica a avut curajul sa vada în acest text imaginea dragostei dintre om şi Dumnezeu, dragostea agapică.
“Fericit bărbatul…” este un imn alcătuit din câteva versete ale Psalmului I. Este cântat în deschiderea slujbei de seară – Vecernia. Textul psalmului vorbeşte despre statornicia în credinţa, asemănând omul credincios unui copac răsădit la izvoarele apelor, a cărui frunză nu va cădea vreodată.
“Doamne, femeia…” Textul este alcătuit în secolul al IX-lea de către monahia Cassia. Înzestrată cu un remarcabil talent poetic, avea, totodată şi un fel de a fi direct şi sincer – calităţi care au condus-o , se pare, pe calea slujirii lui Dumnezeu într-o mânăstire. În anul 830, la vârsta de 20 de ani, luase parte la o serbare de la palatul imperial împreună cu cele mai frumoase şi educate tinere din Imperiul bizantin, pentru ca Împăratul Teofil să-şi aleagă soţia. Împăratul avea în mână un mar de aur pe care urma să-l ofere celei pe care ar fi ales-o. Teofil o remarcă îndată pe Cassia, nobilă prin frumuseţe şi cultură. Un scurt dialog între cei doi provocă indispoziţia lui Teofil. “Prin femeie ( prin Eva n.n.) a venit tot răul” i se adresase Teofil, cu o atitudine defensivă, ca şi cum se temea a fi înrobit de frumuseţea ei .“Dar tot prin femeie (prin născătoarea de Dumnezeu n.n.) a venit tot binele”, răspunse direct Cassia, derutându-l pe împărat, care oferi mărul unei alte tinere, Teodora de Paflagonia. Cassia s-a retras la mânăstire, unde a avut o însemnată operă imnografică.
În legătură cu textul imnului “Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe…”, se povesteşte că monahia Cassia tocmai lucra asupra lui, când împăratul Teofil soseşte la mânăstire. Cassia îşi continuă lucrul în camera ei, în timp ce obştea mânăstirii se grăbi să vină în întâmpinarea împăratului. Auzind, însă, pe sală paşii împăratului şi ai suitei sale, Cassia se refugie în paraclisul învecinat. Intrând în camera ei, împăratul zări compoziţia de pe masa de lucru, pe care autoarea îl dusese déjà până la pasajul care arăta că Eva auzi pe la amiază sunetul picioarelor Domnului în Rai. Teofil luă pana şi, ca un gest de spirit, adaugă cuvintele : “ de frică s-a ascuns”. Cassia a completat apoi imnul fară a modifica adaosul împăratului.
“Prohodul Domnului…” se constituie într-o grupare de imne care dramatizează poetic şi teologic evenimentul morţii Domnului fiind cântată în cadrul slujbei de vineri seara în Săptămâna Patimilor. Este subliniat permanent paradoxul morţii “Datatorului de viaţă” care, cu acest prilej, face din însăşi moartea Sa o sursă a învierii si vieţii.
“Dar cum mori, Viaţa/ Şi cum şezi în mormânt, /Şi împărătia morţii Tu o zdrobeşti/ Şi pe morţii cei din iad îi înviezi.”
“Hristos a înviat” – troparul specific perioadei pascale. Şi în restul anului, slujbele bizantine bisericeşti vestesc permanent Invierea lui Hristos dar niciodată atât de triumfător precum în acest imn.
“Cu trupul adormit ca un muritor…” este aşa numita “luminăndă” a slujbei pascale. Numele de luminăndă provine de la faptul că, la origine, ea era cântată în momentul în care mijeau zorile.
“Cântarea a IX-a a Canonului Sfântului Irodion de la Lainici”, glas I (autor Marin Silviu)
“Stihirile Paştilor” îl au ca autor pe Sfântul Ioan Damaschinul, care, în secolul al VIII-lea a desfăşurat o vastă activitate teologică. Atât textul cât şi melodia pe glasul V irmologic au făcut din aceste stihiri unele dintre cele mai dramatice cântări ale slujbelor bizantine. De precizat faptul că scurtele introduceri recitative ale fiecărei stihiri sunt versete din psalmi. În general, este vorba despre texte mesianice care prefigurau, cu secole înainte, Învierea Fiului lui Dumnezeu. Astfel, în “vrăjmaşii lui Dumnezeu”, de care se aminteşte chiar înaintea primei stihiri, Biserica a văzut nu neaparat oameni – vrăjmaşi ai Domnului – ci mai degrabă puterile întunericului risipite de lumina Învierii.
“Ziua Învierii” este un imn cântat chiar după stihirile Paştilor, în acelaşi glas V dar în varianta lui mai calmă şi mai amplă, numită “stihirarică”. Iubirea de Dumnezeu ar trebui să aibă drept consecinţă iertarea şi iubirea oamenilor (evident cu discernământ). În contextul vietii reînnoite de Hristos omului , răul se vădeşte inconsistent şi efemer.
Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem : fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!"
Lector univ. Emanuel Cercel
Toţi cei prezenţi au avut parte de momente de adâncă spiritualitate şi înălţare sufletească.
https://picasaweb.google.com/clubulmelomanilor/MuzicaPsaltica?feat=directlink
