Miercuri, 13 octombrie 2010, Clubul melomanilor a avut-o invitată pe Victoria Stan, solist instrumentist al Filarmonicii Oltenia. Ea a oferit celor prezenţi un recital de flaut solo, interpretând cu mult talent şi dăruire de sine 12 fantezii muzicale de Georg Philipp Telemann. Publicul, destul de eterogen, a apreciat caracterul dansant al muzicii, sugerat chiar de interpretă
Victoria Stan s-a născut la Craiova, oraş în care a deprins primele noţiuni muzicale. A absolvit apoi Liceul de Artă din oraşul natal (1985) - secţia flaut, fiind îndrumată de profesorii Eugen Pîrvu şi Ady Gugu; şi-a continuat studiile la Conservatorul “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la clasa prof. univ. Gavril Costea. După terminarea facultăţii, a devenit artist instrumentist în cadrul Filarmonicii “Banatul” din Timişoara (1989), din noiembrie 1996 a fost şeful partidei de flaut - Orchestra simfonică a Filarmonicii “Oltenia” din Craiova, din anul 2003 - solist instrumentist. În prezent este şi asistent (clasa de flaut) în cadrul Departamentului de Muzică - Facultatea de Litere (Universitatea din Craiova).
De-a lungul carierei artistice, a obţinut numeroase premii la concursurile desfăşurate în ţară, atât ca solistă, cât şi în calitate de membră a unor grupuri camerale (printre care - Premiul I la Concursul “Gheorghe Dima”, 1986, Cluj-Napoca; Premiul al II-lea la Concursul Internaţional de flaut de la Timişoara, 1996) şi a participat la două importante concursuri internaţionale: în Cehia - “Primăvara pragheză” (1991) şi în Elveţia (Geneva, 1992).
Victoria Stan s-a remarcat printr-o activitate artistică intensă, susţinând numeroase concerte (cu orchestrele Filarmonicilor din Bucureşti - la Ateneul Român -, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov, Arad, Oradea, Baia Mare, Timişoara, Craiova) şi recitaluri (Timişoara, Cluj-Napoca, Arad, Craiova). De asemenea, a susţinut numeroase recitaluri şi concerte în Olanda, Italia - fiind permanent invitată la festivalul de muzică organizat la Vasto - “Palazzo D’Avalos”.
Victoria Stan s-a remarcat printr-o activitate artistică intensă, susţinând numeroase concerte (cu orchestrele Filarmonicilor din Bucureşti - la Ateneul Român -, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov, Arad, Oradea, Baia Mare, Timişoara, Craiova) şi recitaluri (Timişoara, Cluj-Napoca, Arad, Craiova). De asemenea, a susţinut numeroase recitaluri şi concerte în Olanda, Italia - fiind permanent invitată la festivalul de muzică organizat la Vasto - “Palazzo D’Avalos”.
Georg Philipp Telemann (1681-1767) a fost un compozitor german baroc. Aproape complet autodidact în muzică, el a devenit un compozitor împotriva voinţei familiei sale. După ce a studiat la Magdeburg, Zellerfeld, şi Hildesheim, Telemann a intrat la Universitatea din Leipzig pentru a studia dreptul, dar în cele din urmă s-a dedicat carierei muzicale. Telemann a fost unul dintre cei mai prolifici compozitori din istorie : creaţia sa cuprinde mai mult de 3000 de piese. A fost considerat de contemporanii săi unul dintre marii compozitori germani, alături de Johann Sebastian Bach şi Georg Friederich Händel . Muzica luiTelemann incorporează mai multe stiluri naţionale: franceză, italiană, şi poloneză şi este o legătură importantă între barocul târziu şi stilul clasic timpuriu.
Arta sa a însemnat un moment de mare strălucire în epocă şi în istoria compoziţiei. O artă de autodidact, care a răspuns de-a lungul a şase decenii cerinţelor vieţii muzicale germane în atât de diferite manifestări – ale bisericii, ale curţilor princiare, ale vieţii studenţeşti, ale intimităţii camerale, ale sălilor de concert şi de operă – însumând toate genurile existente pe atunci şi asimilând în exprimarea lor elemente stilistice vechi şi noi, de provenienţă străină sau germană, cultă sau profană.
Arta sa a însemnat un moment de mare strălucire în epocă şi în istoria compoziţiei. O artă de autodidact, care a răspuns de-a lungul a şase decenii cerinţelor vieţii muzicale germane în atât de diferite manifestări – ale bisericii, ale curţilor princiare, ale vieţii studenţeşti, ale intimităţii camerale, ale sălilor de concert şi de operă – însumând toate genurile existente pe atunci şi asimilând în exprimarea lor elemente stilistice vechi şi noi, de provenienţă străină sau germană, cultă sau profană.
În domeniul muzicii de cameră, Telemann a dăruit instrumentiştilor vremii – clavecinişti, violonişti, flautişti, oboişti – o literatură extrem de bogată, cultivând şi contribuind la evoluţia unor genuri ce au pregătit căile spre gândirea primilor clasici.
Importantă pentru istoria muzicii a fost şi activitatea publicistică a luiTelemann. El a înfiinţat la Hamburg,prima publicaţie muzicală periodică germană– revista Der getraue Musik Meister – al cărei tiraj nu reuşea să satisfacă cerinţele iubitorilor de muzică din localitate.
Prin urmărirea dreptului exclusiv de publicare a compoziţiilor sale, a stabilit unul dintre cele mai importante precedente în ceea ce priveşte muzica ; proprietatea intelectuală a compozitorului.
Tot despre inovaţie şi începuturi putem vorbi referindu-ne la concertele publice organizate de el, în condiţiile în care muzica pentru ceremonii, era destinată numai celor din clasele superioare ale societăţii.
